Ţinta poluării, receptorii poluanţilor, pot fi analizaţi la diferite niveluri. Astfel, poluanţii pot afecta organisme vii izolate, ecosisteme sau pot afecta întreaga biosferă. În Tabelul 8.2 sunt prezentate câteva exemple de categorii de poluanţi şi efectele pe care aceştia le au asupra unor componente ale mediului.
Datorită poluării sunt generate o serie de fenomene care sunt cunoscute şi studiate în vederea diminuării. Dintre acestea, se menţionează:
- ploile acide sunt precipitaţiile care se caracterizează printr-o valoare a pH-ului mai mică decât 5. Aciditatea ploilor este cauzată în principal reacţiei oxizilor de sulf şi de azot din atmosfera poluată cu apa de ploaie. În urma reacţiilor chimice, se formează acid sulfuric, acid azotic, care, prin precipitaţii ajung pe suprafaţa terestră.
- efectul de seră constă în creşterea temperaturii de la nivelul scoarţei terestre. Cel mai studiat component cu rol în producerea efectului de seră este CO2.. În producerea acestui fenomen au însă rol important şi metanul, oxizii azotului, freonii. Sectorul industrial care are răspunderea cea mai mare în emisia de gaze poluante este cel al producerii energiei.
- gaura de ozon în anii ’80 s-a descoperit, cu ajutorul sateliţilor, existenţa unei “găuri” în stratul de ozon de deasupra Antarcticii, semnalându-se o distrugere în proporţie de 95 % a ozonului din atmosferă în această regiune a globului. Distrugerea stratului de ozon este cauzată de poluanţii atmosferici care reacţionează, în formă moleculară sau radicalică cu ozonul, distrugând-l.
- smogul fotochimic la început, smogul a fost considerat un amestec între fum şi ceaţă, conţinând şi SO2, semnalat cu precădere la Londra. Acum, termenul de smog este utilizat pentru a descrie amestecul de poluanţi ai aerului care au caracter puternic oxidant (oxizi de azot şi compuşi organici volatili proveniţi în special din gazele de eşapament) în prezenţa radiaţiilor solare intense. Smogul este perceput în marile aglomerări urbane prin lipsa vizibilităţii şi prin iritarea căilor respiratorii.
Tabel 8. 2 Tipuri generale de poluanţi şi efectele acestora
|
categoria de poluant |
exemple de efecte |
|
microelemente (As, Cd, Cr, Cu, F, I, Fe, Pb, Mn, Hg, Mo, Ag, Zn) |
- efecte benefice în cantitate mică, dar foarte toxice în cantităţi mari pentru organismele vii |
|
compuşi organometalici (ai Sn, Pb, Hg) |
- transportul metalelor în mediu datorită interacţiunilor chimice dintre atomii metalici şi compuşii organici |
|
poluanţi anorganici: NH3, CO2, H2S, CN-, NO2- |
- toxicitate mare |
|
azbest |
- cancerigen |
|
substanţe nutritive pentru alge |
- eutrofizarea apelor (creşterea excesivă a algelor în lacuri şi rezervoare) |
|
izotopi radioactivi |
- toxici |
|
poluanţi organici |
- toxici şi/sau cancerigeni |
|
pesticide |
toxici pentru fiinţe vii şi plante |
|
rezidii petroliere |
inestetic, |
|
detergenţi |
toxici |
|
materie în suspensie |
- afecţiuni cardiorespiratorii |
|
substanţe gazoase (SO2, NOx, CO, CO2) |
- afecţiuni respiratorii |
|
compuşi organici volatili |
- cancerigeni |
Pe plan mondial există preocupări numeroase în ceea ce priveşte acţiunile de combatere a poluării. Cea mai recentă abordare a problematicii poluării este cea de prevenire a fenomenului de poluare . Prevenirea poluării reprezintă utilizarea materialelor, a proceselor sau a practicilor care realizează reducerea sau eliminarea generării de poluanţi sau de deşeuri la sursă. Pentru reducerea poluării la sursă este necesară schimbarea produselor şi a proceselor de producţie astfel încât produsele să aibă impact minim asupra mediului iar procesele de producţie să decurgă cu eliminare minimă de deşeuri. Modificarea proceselor de producţie şi a produselor implică în primul rând re-proiectarea în vederea creşterii vieţii produselor, şi a utilizării tehnologiilor şi a materialelor cu impact scăzut asupra mediului. Un alt element important al reducerii poluării la sursă este adoptarea în cadrul organizaţiei a unui sistem de management de mediu, prin care activităţile şi serviciile sunt astfel conduse încât să se asigure echilibrul între creşterea economică şi păstrarea calităţii mediului. În Figura 8.3 se prezintă schematic problematica reducerii la sursă a poluării.
Fig. 8.3 Problematica reducerii la sursă a poluării
Abordarea problematicii poluării este făcută în momentul de faţă la diferite niveluri ale sistemului socio-economic. Astfel, politica de mediu se elaborează la nivel internaţional, naţional şi până la nivelul actorilor socio-economici individuali. Toate acţiunile din ultimul timp urmăresc încadrarea activităţilor antropogene pe calea dezvoltării durabile. Dezvoltarea durabilă este un concept definit în 1987 ca fiind capacitatea omenirii de a asigura satisfacerea cerinţelor generaţiei prezente fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi. Pentru realizarea acestui deziderat se consideră că dezvoltarea (la orice nivel este abordată) trebuie să accelereze creşterea economică în contextul respectării restricţiilor legate de mediu, respectiv prin asigurarea unui control adecvat al tehnologiei şi al organizării sociale.