Metodele electrochimice de protecţie anticorozivă se adresează īn primul rānd utilajelor şi instalaţiilor supuse coroziunii subterane (īn sol) sau īn apa de mare.
Coroziunea subterană reprezintă distrugerea construcţiilor metalice, total sau parţial īngropate īn sol cum ar fi stālpii metalici, conductele, rezervoarele etc. Ea poate fi provocată de curenţi vagabonzi, de agresivitatea solului īnsuşi (acid sau alcalin), de acţiunea microorganismelor sau de acţiunea combinată a acestor factori.
Protecţia catodică trebuie asigurată pe īntreaga suprafaţă, lucru delicat ţinānd cont de dimensiunile utilajelor de protejat (conducte de exemplu), de aceea deplasarea către valori mai mari a potenţialului de reducere a metalului de protejat sau a surselor de curent trebuie făcută cu mare atenţie. Īn practică cel mai adesea se realizează Protecţie catodică cu anozi de sacrificiu care constă īn realizarea unui element galvanic prin legarea instalaţiei de protejat cu un metal cu potenţial mai negativ decāt al instalaţiei, īn mediul de protejat. Instalaţia de protejat va deveni catod iar metalul suplimentar introdus, anod. Ca anozi se pot utiliza aluminiu aliat cu galiu şi zinc - pentru vapoarele care navighează īn ape saline, zinc aliat cu cupru, cadmiu, mercur şi plumb - pentru vapoare şi instalaţii portuare īn ape saline sau magneziu a cărui utilizare este de numai 50% după care se acoperă cu un strat gros de oxid care generează o supratensiune apreciabilă. Se utilizează aliat cu Al, Mn, Fe, Ni, Si.
Procesul de proiectare a unei instalaţii trebuie să aibă concomitent īn vedere trei aspecte de egală importanţă: utilitate, adaptare la scopul urmărit, aspect.
Adeseori distrugerea prin coroziune a unui utilaj sau a unei instalaţii se datorează unor greşeli de proiectare, unei protecţii anticorozive greşit aplicată sau unei exploatări defectuoase.
Proiectarea trebuie să ţină cont de procesul tehnologic, de caracteristicile mediului, de materialele utilizate şi de asamblarea lor, de protecţia anticorozivă. Se vor avea īn vedere următoarele recomandări:
- evitarea cavităţilor orizontale, a fisurilor şi a zonelor de staţionare a umidităţii;
- toate utilajele trebuie să fie uşor accesibile deci elementele metalice trebuie să aibă o distanţă suficient de mare īntre ele;
- suprafeţele fin prelucrate sunt mai rezistente la atacul agenţilor corozivi decāt cele rugoase (sediul a mai multe muchii şi defecte de reţea) de aceea vor fi preferate suprafeţele finisate;
- se va evita coroziunea galvanică datorată punerii īn contact a două metale cu potenţiale electrice diferite. Acest aspect trebuie avut īn vedere la suduri şi la īmbinări cu şuruburi, nituri, buloane cānd trebuie utilizate garnituri izolatoare sau alte tipuri de protecţie anticorozivă alese cu grijă (de exemplu la alegerea unei protecţii prin vopsire se vor evita pentru cuplul Cu - Fe, vopsele pe bază de mercur sau plumb)
- trebuie ţinut cont de natura, de pH-ul şi de temperatura mediului agresiv īntrucāt potenţialele materialelor metalice sunt puternic influenţate de acestea.