Back Next

6.4.5. Vaseline şi unsori (lubrifianţi plastici)

 

Vaselina naturală se obţine prin prelucrarea păcurii. Ea are punctul de înmuiere cuprins intre 35-40oC.

Vaselina tehnică se obţine prin amestecarea uleiului mineral cu parafină şi cerezină.

Vaselinele se utilizează pentru protecţie anticorozivă şi nu pentru ungere.

Unsorile consistente sunt lubrifianţi semilichizi, recomandaţi pentru lubrifiere în cazurile în care dispozitivul nu poate reţine uleiul lubrifiant (angrenaje deschise), mişcarea elementelor cuplei se realizează la viteze mici şi sarcini mari, când lubrifiantul trebuie să acţioneze şi ca izolator prevenind pătrunderea corpurilor străine la locul de lubrifiere sau dacă lubrifierea se face la intervale mari.

Unsorile sunt dispersii de săpunuri de Li, Ca, Pb, Al, Zn, Na ale acizilor graşi (având 6 până la 22 atomi de carbon în moleculă) în uleiuri minerale sau sintetice.

La fel ca şi uleiurile lubrifiante şi unsorile trebuie să aibă o serie de calităţi care exprimă proprietăţile acestora ca de exemplu:

-         Viscozitatea care scade odată cu creşterea vitezei de deplasare ca urmare a distrugerii reţelei structurale a unsorii.

-         Consistenţa apreciată prin penetraţia unsorii adică prin adâncimea, măsurată în zecimi de mm, la care pătrunde un con de formă şi greutate standardizată, în timp de 5 secunde, prin cădere liberă în unsoare.

-         Punctul de picurare care reprezintă temperatura la care cade prima picătură din unsoare  încălzită în anumite condiţii. Acest punct reprezintă temperatura de trecere a unsorii din starea semisolidă în starea lichidă

-         Stabilitatea la oxidare este o caracteristică importantă în mod deosebit în cazurile de lubrifiere “pe viaţă” (cazul unor rulmenţi). Prin oxidare se formează compuşi corozivi, creşte aciditatea, se modifică culoarea. Unsoarea îşi modifică aspectul şi consistenţa, putându-se întări sau fluidiza.

-         Stabilitatea unsorii, reprezintă calitatea acesteia de a-şi păstra consistenţa când este supusă variatelor acţiuni mecanice.

Clasificarea unsorilor s-a realizat după criteriul domeniului de utilizare, deci după proprietăţile acestora. Fiecare tip de unsoare se notează printr-un simbol urmat de o cifră care reprezintă punctul de picurare, apoi simbolul cationului din săpun şi gradul de consistenţă; simbolurile generale sunt U - uz general, UM - utilizări multiple, RUL - rulmenţi, LD - lagăre deschise, TJ – temperaturi joase, AR - antirugină etc. Astfel, simbolul U75Ca corespunde la o unsoare consistentă de uz general, cu punctul de picurare 75oC, conţinând săpun de calciu.

În funcţie de rolul pe care-l îndeplinesc, aditivii pentru unsori pot fi:

-         aditivi antioxidanţi ca aminele aromatice, amide ale aminoacizilor, salicilatul sau hidroxidul de litiu.

-         aditivi anticorozivi sub forma inhibitorilor de coroziune – esteri sulfonaţi, NaNO3, fosfaţii metalelor alcaline etc.

-         aditivi pentru îmbunătăţirea rezistenţei la uzură şi presiune - compuşi organici cu P, S, Cl, ZnO; MoS2, grafitul.

-         aditivi coloranţi şi odorizanţi.