Back Next

6.2. Combustibili pentru motoare cu ardere internă           

 

Motoarele cu ardere internă numite şi motoare termice sunt larg utilizate pentru a pune în mişcare diferite mijloace de locomoţie (motociclete, autoturisme, camioane, tractoare, autobuze, vapoare, avioane, rachete) sau alte dispozitive şi utilaje. Combustibilii utilizaţi în aceste motoare degajă prin ardere o anumită cantitate de căldură care este transformată în energie mecanică. Sunt larg răspândite două tipuri de motoare termice: motoarele cu aprindere prin scânteie (m.a.s.) care folosesc drept combustibil benzinele şi motoarele cu aprindere prin compresie (m.a.c.) alimentate cu motorină. Aceşti combustibili se obţin pe baza unor materii prime derivate din prelucrarea petrolului, fiind de aceea denumiţi combustibili petrolieri.

Petrolul este un amestec de hidrocarburi gazoase şi  hidrocarburi solide dizolvate în hidrocarburi lichide. Alături de acestea, petrolul mai conţine şi alte substanţe organice cu azot, cu sulf, cu oxigen şi cu fosfor precum şi substanţe minerale. Compoziţia petrolului diferă în funcţie de regiunea geografică din care se exploatează; petrolul românesc este, de exemplu, un petrol mai bogat în compuşi cu sulf.

În procedeele fizice de exploatare şi de prelucrare se îndepărtează fracţiunile uşoare care conţin hidrocarburi cu 2…4 atomi de carbon în moleculă sub forma gazelor de sondă. În timpul separării acestea pot antrena şi hidrocarburi lichide volatile cu 5…9 atomi de carbon în moleculă. Printr-o operaţiune numită dezbenzinare şi care constă în lichefierea fracţiunilor C5…C9, se obţine gazolina şi fracţiunile C3 şi C4 care se lichefiază şi se comercializează sub formă de “aragaz”.

După îndepărtarea, gazelor petrolul se supune distilării fracţionate.

Distilarea primară se realizează la presiune atmosferică şi permite obţinerea concomitentă a următoarelor fracţiuni, la diferite temperaturi:

-         benzine (C5…C10) la 30 – 200oC

-         petrol lampant (C10…C15) la 170 – 270oC

-         motorine (C12…C20) la 220 – 360oC

-         păcura (C20>) ca rezidiu de distilare

Distilarea secundară constă în distilarea ulterioară a păcurii şi se poate realiza la presiune atmosferică cu obţinerea de ceruri (C20…C28) şi cerezină (C35…C50) sau la presiune sub cea atmosferică (vid) când se obţin uleiurile lubrifiante şi vaselinele (C20…C50). Rezidiul rezultat la distilarea secundară este asfaltul.