Back Next

6.4.3. Lubrifianţi solizi

 

Eficacitatea lubrifianţilor solizi este determinată, pe lāngă proprietăţile lor şi de rugozitatea şi de tehnologia de prelucrare a suprafeţei suport. Din categoria lubrifianţilor solizi fac parte următoarele grupe: substanţe cu structură cristalină lamelară (grafit, disulfura de molibden şi de wolfram etc.), metale moi (Sn, Pb, In, Ba, Ag, Cu, ln), substanţe anorganice de conversie, formate in timpul frecării prin interacţia suprafeţelor metalice cu aditivii din lubrifianţi (oxizi, sulfuri, cloruri, fosfaţi metalici etc.), substanţe anorganice nemetalice (sticla, silicaţi, carburi). Īn substanţele cu structură lamelară se exercită legături puternice īntre atomii din acelaşi plan şi legături mai slabe īntre atomii din planuri diferite, legături care permit alunecarea straturilor īntre suprafeţele de frecare avānd ca efect diminuarea coeficientului de frecare.

Īn cazul lubrifierii cu grafit, īn procesul de frecare pe suprafaţa metalului se formează un strat de oxid şi role de grafit care transformă mişcarea de alunecare īn mişcare de rostogolire, micşorānd coeficientul de fricţiune.

Lubrifierea cu disulfura de molibden, MoS2, se realizează prin legarea puternica a atomilor de sulf de suprafaţa metalului, probabil prin formare de sulfuri şi a atomilor de molibden de stratul de atomi de sulf. Sulfura de molibden se poate obţine şi direct, īn procesul de frecare, prin reacţia sulfului din adezivii uleiurilor cu pulberea de molibden.