Prin calitatea mediului se înţelege starea acestuia la un moment dat, rezultată din integrarea tuturor elementelor sale structurale şi funcţionale, capabile să asigure o ambianţă satisfăcătoare necesităţilor multiple ale vieţii omului. Cunoaşterea calităţii mediului implică cunoaşterea şi analiza unui număr foarte mare de aspecte. Odată cu dezvoltarea socio-economică, cu apariţia manifestărilor poluării tot mai frecvente, complexe şi profunde, conceptul de calitate a mediului s-a diversificat, totodată, stabilindu-se şi o mulţime de condiţii riguroase la nivel naţional şi internaţional prin standardele referitoare la calitatea mediului.
Calitatea aerului se apreciază prin concentraţiile pe care le au în aer diferite categorii de substanţe, care pot sau nu să existe în mod natural în atmosfera terestră. Aceste substanţe pot ajunge sau nu în categoria poluanţilor. Concentraţia acestora se exprimă în g/m3, mg/m3, mg/L, sau prin indici de calitate standardizaţi. De exemplu, pentru aprecierea calităţii aerului se studiază concentraţiile următoarelor catgorii de substanţe:
- gaze: CO, CH4, CO2, NOx, SO2, oxidanţi totali
- hidrocarburi lichide
- substanţe solide (pesticide, prafuri etc)
- metale grele (As, Sb, Cr, Cd, Cu, Fe, Hg, etc)
- substanţe organice, anorganice radioactive.
Calitatea apelor se exprimă prin gradul de impurificare cu diferite substanţe (exprimate în mg/L, % etc.), prin indicatori chimici şi biologici. Exemple de parametri care pot să indice calitatea unei ape:
- conţinutul de oxigen
- conţinutul în amoniac
- conţinutul în hidrogen sulfurat
Calitatea solurilor se apreciază prin contaminarea solului cu diferite substanţe, prin producţiile obţinute, sau prin procesul de scădere a producţiei. Aceşti indicatori depind de tipul solului, climă, relief, modul şi tehnica utilizării solului respectiv.
Evaluarea calităţii mediului nu se rezumă doar la componentele enunţate mai sus – aer, apă, sol şi nici la studiul variaţiei concentraţiei unor substanţe în mod izolat. Pe plan mondial sunt elaboraţi o serie de indicatori prin intermediul cărora se poate evalua calitatea mediului în ansamblul său.
Ansamblul de operaţiuni privind supravegherea, evaluarea, prognozarea şi avertizarea în legătură cu evoluţia sistemelor naturale, cu scopul intervenţiei în timp util pentru menţinerea stării de echilibru al mediului, se numeşte monitoring al mediului. Activităţile de monitorizare a mediului au ca scop cunoaşterea şi explicarea evoluţiei spaţio-temporale a parametrilor cantitativi şi calitativi ai mediului în corelaţie cu factorii de impact asupra acestuia.