8.3. Surse de poluare. Poluanţi

Analiza surselor de poluare a mediului este o sarcină deosebit de complexă. În cele ce urmează se vor trece in revistă principalele surse de poluare a mediului, cu o sumara caracterizare a acestora. În fiecare caz se vor prezenta principalii poluanţi emişi de sursa respectivă.

a.     Surse naturale de poluare:

-                     solul, care se poate împrăştia în aer şi apă prin furtuni de praf, sau ca rezultat al eroziunii;

-                     vulcanii, care emit gaze (oxizi ai sulfului, ai azotului, ai carbonului), vapori de apă, materiale solide, lavă;

-                     cutremurele care distrug solul, poluează aerul cu particule solide şi chiar cu gaze;

-                     plantele –în cazul apelor, vegetaţia poate produce fenomene de impurificare a apelor cu viteză mică de curgere şi a celor mici, prin vegetaţia acvatică sau cea de pe maluri. În cazul aerului, acesta poate fi poluat prin fungi, polen, substanţe organice şi anorganice;

-                     praful cosmic, căderile de meteoriţi care pot avea caracter radioactiv;

-                     incendii ale masei vegetale prin cenuşă, oxizi de sulf, de azot şi de carbon;

Sursele naturale de poluare pot avea caracter permanent sau accidental. Deşi termenul de poluare naturală poate fi considerat impropriu, acesta trebuie înţeles în sensul pătrunderii în mediu a unor cantităţi de substanţe străine care fac componenta de mediu imposibilă folosirii. Sursele de poluare naturală şi în special cele accidentale sunt în general rare.

b.    Industria

Majoritatea ramurilor industriale induc fenomenul de poluare a mediului. S-au efectuat şi se efectuează o serie de studii care urmăresc poluanţii emişi de diversele activităţi industriale. Aceste studii sunt efectuate cu multă rigurozitate la diferite niveluri: local, naţional şi internaţional.

Industria poluează prin emisii în atmosferă, în efluenţi, prin depozitare de materiale nocive pe sol, în subsol, contaminări biologice sau radioactive etc.

Industria extractivă poluează mediul atât în faza de extracţie, cât şi în fazele de preparare a minereurilor. În urma operaţiilor efectuate, rezultă halde de steril, ape poluate, praf.  Haldele scot teren din circuitul agricol, îl contaminează cu metale grele, praf, cărbune, îi schimbă pH-ul, alcătuiesc elemente inestetice în decor. Apele deversate conţin cantităţi mari de metale grele, diferite substanţe chimice organice sau anorganice ca de exemplu cianurile. 

Industria de extracţie şi de prelucrare a ţiţeiului, afectează mediul prin hidrocarburile gazoase şi lichide “pierdute” în timpul extracţiei, al transportului şi al depozitării ţiţeiului şi a produselor petroliere. Din procesele de prelucrare în rafinării rezultă carburanţi, combustibili, lubrifianţi, materii prime petrochimice. Toate produsele sunt inflamabile şi explozive.

Industria energetică poluează mediul termic, fonic, electromegnetic, chimic şi estetic. Industria energetică contribuie 57 % la efectul de seră. Termocentralele elimină cenuşă, pulberi, gaze, aer cald şi abur. Din ardere rezultă gaze cu conţinut de CO₂, SO₂, SO₃, N₂O, CFC (cloro-flur-carboni). Hidrocentralele modifică peisajul, ecosistemele, varietatea şi numărul speciilor, calitatea apei. De asemenea afectează agricultura prin infiltraţii de apă, provocând băltiri şi apoi, după evaporarea apei, săturarea solului. Centralele nuclearo-electrice poluează mediul prin debitul mare de apă necesar în sistemul de răcire şi prin conţinutul de radionuclizi ai gazelor, ai lichidelor şi ai materialelor solide evacuate. Centralele eoliene ocupă suprafeţe mari de teren şi produc poluare fonică.

Industria siderurgică elimină pulberi metalice sau nemetalice, calcar, cărbune. De asemenea, sunt emişi în atmosferă compuşi toxici cu fluor, cu arsen, hidrocarburi policiclice condensate, fenoli, gaze (SO_2, CO, H₂S)

Metalurgia neferoasă elimină o serie de metale, nemetale sau compuşi ai acestora ca de exemplu: As, Cd, Cr, Pb, Ni, Hg, Ni, V, Mn, Ba, F, SO_2. Sunt eliminate de asemenea cantităţi mari de pulberi în suspensie.

Industria chimică emite o multitudine de substanţe cu diferite toxicităţi pentru oameni şi mediu.

Industria materialelor de construcţii poluează mediul în special prin cantitţi mari de pulberi. Prafurile conţin CaO, MgO, SiO₂, azbest.

Industria celulozei şi hârtiei utilizează compuşi cu sulf (CS₂, SO₂), iar din procesele tehnologice rezultă H₂S, mercaptani, combinaţii organoclorurate. Din proces rezultă ape reziduale încărcate în reactivi şi fibre celulozice putrescibile.

Industria alimentară poluează mediul cu resturile animale şi vegetale rezultate din procesele tehnologice, dar şi cu detergenţi utilizaţi la spălări. Freonii utilizaţi ca agenţi frigorifici, eliberaţi în atmosferă contribuie la distrugerea startului de ozon.   

c.     Transporturile

Transporturile auto, navale, feroviare, aeriene emit o serie de poluanţi rezultaţi din arderea combustibililor (benzină sau motorină): CO, NO_x, hidrocarburi (metan, etan, propan, etenă, hidrocarburi aromatice), SO₂, aldehide (acetaldehidă, acroleină). Pe lângă aceştia, se mai elimină produşi proveniţi din arderea uleiurilor, la arderea benzinelor aditivate cu tetraetil plumb mai rezultă şi oxizi ai plumbului, în cazul motorinei mult fum care conţine particule de carbon şi diverse hidrocarburi.

Mijloacele de transport produc şi poluare fonică datorită zgomotului puternic.

d.    Agricultura

Pe lângă efectele benefice asupra omenirii, agricultura incorect practicată poate aduce prejudicii mari calităţii mediului.

Lucrările de îmbunătăţiri funciare pot degrada solul. Irigaţiile excesive ridică nivelul apelor din pânza freatică, existând pericolul de băltire a apei. După secarea bălţilor, solul se concentrează în săruri. Desecările şi asanările schimbă climatul din zonă. Utilizarea pesticidelor poate fi deosebit de periculoasă. Pesticidele sunt substanţe chimice care sunt utilizate pentru combaterea dăunătorilor, sau sunt regulatori de creştere. Pesticidele se utilizează singure sau în amestec. Din cantitatea aplicată de pesticid, doar o mică parte acţionează, restul pierzându-se în sol, în aer sau în plante. Referitor la toxicitatea pesticidelor, se definesc “doza letală” – cantitatea de pesticid care provoacă moartea (mg/kg corp) şi “persistenţa” – exprimată prin timpul de înjumătăţire, adică timpul în care dispare 50% din produs. Datorită persistenţei mari a procentului scăzut de acţionare şi a toxicităţii ridicate la animale şi la om, unele pesticide (Aldrin, DDT, Dieldrin, Silvex etc) au fost interzise prin convenţii internaţionale. Fertilizanţii, sau îngrăşămintele chimice, sunt substanţele care conţin cel puţin un element de bază pentru sol – N, P, K. Folosirea fertilizanţilor provoacă, prin utilizare incorectă, modificarea pH-ului solului, carenţe în microelementele din sol: Zn, Fe, Cu, B, Mg, Mn etc. Fertilizanţii pot impurifica apele de suprafaţă sau pe cele subterane.

Zootehnia poluează în special prin dejecţiile animale care afectează apa, aerul şi solul. Poluarea poate fi produsă şi de substanţele utilizate în scopul igienizării, cu substanţe utilizate pentru combaterea dăunătorilor, cu viruşi etc.

e.     Activităţile menajere

Activităţile menajere sunt generatoare de multiple forme de poluare: fizică, chimică, biologică, fonică, estetică. Deşeurile urbane sunt persistente în natură, producând diferitele tipuri de poluare.