3.2.1.1. Compoziţia sticlei

            După rolul pe care-l îndeplinesc, componenţii sticlei se clasifică în:

-           componenţi principali care trebuie să se utilizeze în  permanenţă, pentru fabricarea sticlei şi care au rol de:

-           vitririfianţi, componenţi oxidici care pot forma singuri sticla: SiO₂, B₂O₃, P₂O₅. Ei se utilizează în  proporţie de 55-95%;

-           fondanţi care sunt oxizi ai metalelor alcaline şi au rolul de a micşora punctul de înmuiere al sticlei fiind conţinuţi în proporţie de l,5-2,5%;

-           stabilizanţi, oxizii metalelor alcalino-pământoase, PbO, ZnO, Al₂O₃, ZrO₂ etc., care conferă stabilitate sticlei faţă de diferiţi agenţi externi. Se pot găsi în  sticlă în proporţie de 2-50%

-           componenţi auxiliari, (modificatori) utilizaţi pentru corectarea unor proprietăţi ale sticlei:

-           afinanţi (agenţi de limpezire) NaNO₃, KNO₃, Na₂SO₄, CaSO₄ care, adăugaţi în proporţii mici de 0,5 – 1%, ca urmare a descompunerii cu formare de gaze, contribuie la limpezirea sticlei

-           coloranţi care după mărimea particulelor dispersate în  masa sticloasă pot fi coloranţi moleculari (oxizii unor metale) sau coloidali (metale şi sulfuri de dimensiuni coloidale, aflate în  suspensie în sticlă) Culoarea sticlei este determinată de natura colorantului. FeO colorează sticla în  verde albăstrui, Fe₂O₃ în galben verzui, CoO şi/sau Co₂O₃ în  albastru, NiO în  brun gălbui (sticla sodică) sau roşu violet (sticla potasică), Cr₂O₃ în  verde, CrO₃ în galben portocaliu, Cu₂O în  roşu, MnO₂ în  roşu violet (sticla sodică) şi albastru violet (sticla potasică) etc. Aurul coloidal colorează sticla în  roşu, Se în  galben şi CdS în  oranj.

-           decoloranţi, adică substanţe care au proprietatea de a decolora sticla. Decolorarea se realizează fizic prin complementaritatea culorilor (roşu cu verde, albastru cu portocaliu, violet cu galben) sau chimic prin transformarea coloranţilor în compuşi volatili:

         Fe₂O₃ + 3 CaF₂ = 2 FeF₃­ + 3 CaO

-           opacizanţi, substanţe care adăugate în sticlă, reduc parţial (opalescenţă) sau total (opacitate) transparenţa sticlei. Se utilizează în  acest scop SnO₂,  Sb₂O₃, CaF₂, Na₃AIF₆ etc.

-           alte substanţe care conferă sticlei anumite proprietăţi de utilizare ca de exemplu: rezistenţă mecanică (MgO), mărirea (ZrO₂) sau micşorarea (Al₂O₃) indicelui de refracţie, micşorarea tendinţei de cristalizare (devitrifiere) (MgO, K₂O, B₂0₃), micşorarea coeficientului de dilatare termică (B₂O₃, ZrO₂, Li₂O)