Next

3.1. Compuşi macromoleculari organici

3.1.1. Clasificarea polimerilor

3.1.2. Compuşi macromoleculari de polimerizare

 3.1.3. Compuşi macromoleculari de policondensare

3.1.4. Polimeri organici cu siliciu

3.1.4. Polimeri organici cu siliciu

3.2. Polimeri anorganici. Sticle şi Materiale Ceramice

3.2.1. Sticle

3.2.1.1. Compoziţia sticlei

3.2.1.2. Proprietăţile generale ale sticlelor

3.2.1.3. Sorturi de sticle

3.2.1.4. Preluarea sticlei

3.3. Materiale Ceramice

3.4. Cristale optice şi pietre preţioase

3.5. Materiale Compozite

3.5.1. Noţiuni generale

3.5.2. Compozite cu matrice polimerică

3.5.3. Compozite cu matrice metalică

3.5.4. Compozite cu matrice ceramică

Compuşii care au molecule uriaşe, în care o anumită secvenţă de atomi se repetă de un număr mare de ori se numesc compuşi macromoleculari. Secvenţa de atomi care se repetă poartă numele de unitate structurală.

Compuşii macromoleculari se pot grupa în două mari clase: compuşi macromoleculari organici si compuşi macromoleculari anorganici.

 

3.1. Compuşi macromoleculari organici

 

Prin reacţia unui număr mare de molecule mici ale unui compus sau a câtorva (2…5), se obţin compuşi macromoleculari organici numiţi generic “polimeri”. Reactantul sau reactanţii se numesc meri sau monomeri iar transformarea se numeşte reacţie de polimerizare:

             nA  ® (A)n

Numărul merilor din molecula produsului de reacţie, n, se numeşte grad de polimerizare; în funcţie de valoarea lui n se disting dimeri (n = 2), trimeri (n = 3), oligomeri (uzual n < 50), respectiv polimeri în care n poate avea valori de ordinul sutelor până la sute de mii.