Back Next

5.1.2. Proprietăţile soluţiilor

 

Odată cu formarea unei soluţii se modifică atât proprietăţile substanţei  dizolvate cât şi proprietăţile dizolvantului. Analizând diagrama de faze a apei şi a unei soluţii apoase, Fig. 5.2 se pot face câteva observaţii:

 

 

 

Fig. 5.2  Diagrama de faze a apei comparativ cu cea a unei soluţii apoase:

 

O: punctul triplu al apei

OS: punctul triplu al soluţiei

C: punctul critic al apei

CS: punctul critic al soluţiei

a)      Presiunea de vapori a soluţiilor, Pi,  este mai mică cu DP decât presiunea de vapori a solventului pur, P0, iar scăderea de presiune este proporţională cu fracţia molară a substanţei dizolvate, Xi. Acest enunţ este cunoscut ca Legea lui Raoult:

 

                                                                                    (5.10)

 

b)     Temperatura de fierbere a unei soluţii este mai mare cu ΔTE decât temperatura de fierbere a dizolvantului pur. Această proprietate se numeşte ebulioscopie.

c)     Temperatura de solidificare a unei soluţii este mai mică cu ΔTC decât temperatura de solidificare a dizolvantului pur. Această proprietate se numeşte crioscopie.

La presiune constantă, creşterea temperaturii de fierbere a unei soluţii  faţă de temperatura de fierbere a dizolvantului pur, ΔTE, numită creştere ebulioscopică, este proporţională cu concentraţia molală a soluţiei. Analog, scăderea temperaturii de solidificare a unei soluţii comparativ cu cea a dizolvantului pur, ΔTC, numită scădere crioscopică, este proporţională cu concentraţia molală a soluţiei.

ΔTE = E. cmolal                                                                                                              (5.11)

ΔTC = K. cmolal                                                                                                    (5.12)

 

Constantele de proporţionalitate, E şi K, depind numai de natura dizolvantului şi nu depind de natura substanţei dizolvate.

E se numeşte constantă ebulioscopică şi reprezintă creşterea temperaturii de fierbere a unei soluţii 1 molal faţă de temperatura de fierberea a dizolvantului pur iar K se numeşte constantă crioscopică şi reprezintă scăderea temperaturii de solidificare a unei soluţii 1 molal faţă de temperatura de solidificare a dizolvantului pur. În Tabelul 5.3 sunt prezentate câteva valori ale acestor constante pentru unii solvenţi. Temperaturile de solidificare şi de fierbere a soluţiilor apoase ale substanţelor se pot calcula cu relaţiile:

Tfierbere = (100 + ΔTE) = (100 + 0,52.cmolal)  [oC]                                                (5.13)

Tsolidificare = (0 - ΔTC) =  - ΔTC =  - 1,86.cmolal       [oC]                                          (5.14)

Dacă fenomenele ebulioscopice sau crioscopice se studiază în soluţii de electroliţi (acizi, baze sau săruri), relaţiile (5.13) şi (5.14) se corectează cu coeficientul van’t Hoff, i:

 

ΔTE = i. E. cmolal                   (5.15)   respectiv: ΔTC = i. K. cmolal                            (5.16)

 

Tabel 5.3. Constantele ebulioscopice şi crioscopice ale unor substanţe

Substanţă (solvent)

E [oC]

K [oC]

Apă

0,52

1,86

Etanol

1,20

-

Metanol

0,83

-

Benzen

2,63

5,12

Cloroform

3,85

-

Tetraclorură de carbon

5,02

-

Fier

-

99