Odată cu formarea unei soluţii se modifică atât proprietăţile substanţei dizolvate cât şi proprietăţile dizolvantului. Analizând diagrama de faze a apei şi a unei soluţii apoase, Fig. 5.2 se pot face câteva observaţii:
|
Fig. 5.2 Diagrama de faze a apei comparativ cu cea a unei soluţii apoase:
O: punctul triplu al apei OS: punctul triplu al soluţiei C: punctul critic al apei CS: punctul critic al soluţiei |
a) Presiunea de vapori a soluţiilor, Pi, este mai mică cu DP decât presiunea de vapori a solventului pur, P0, iar scăderea de presiune este proporţională cu fracţia molară a substanţei dizolvate, Xi. Acest enunţ este cunoscut ca Legea lui Raoult:
(5.10)
b) Temperatura de fierbere a unei soluţii este mai mare cu ΔTE decât temperatura de fierbere a dizolvantului pur. Această proprietate se numeşte ebulioscopie.
c) Temperatura de solidificare a unei soluţii este mai mică cu ΔTC decât temperatura de solidificare a dizolvantului pur. Această proprietate se numeşte crioscopie.
La presiune constantă, creşterea temperaturii de fierbere a unei soluţii faţă de temperatura de fierbere a dizolvantului pur, ΔTE, numită creştere ebulioscopică, este proporţională cu concentraţia molală a soluţiei. Analog, scăderea temperaturii de solidificare a unei soluţii comparativ cu cea a dizolvantului pur, ΔTC, numită scădere crioscopică, este proporţională cu concentraţia molală a soluţiei.
ΔTE = E. cmolal (5.11)
ΔTC = K. cmolal (5.12)
Constantele de proporţionalitate, E şi K, depind numai de natura dizolvantului şi nu depind de natura substanţei dizolvate.
E se numeşte constantă ebulioscopică şi reprezintă creşterea temperaturii de fierbere a unei soluţii 1 molal faţă de temperatura de fierberea a dizolvantului pur iar K se numeşte constantă crioscopică şi reprezintă scăderea temperaturii de solidificare a unei soluţii 1 molal faţă de temperatura de solidificare a dizolvantului pur. În Tabelul 5.3 sunt prezentate câteva valori ale acestor constante pentru unii solvenţi. Temperaturile de solidificare şi de fierbere a soluţiilor apoase ale substanţelor se pot calcula cu relaţiile:
Tfierbere = (100 + ΔTE) = (100 + 0,52.cmolal) [oC] (5.13)
Tsolidificare = (0 - ΔTC) = - ΔTC = - 1,86.cmolal [oC] (5.14)
Dacă fenomenele ebulioscopice sau crioscopice se studiază în soluţii de electroliţi (acizi, baze sau săruri), relaţiile (5.13) şi (5.14) se corectează cu coeficientul van’t Hoff, i:
ΔTE = i. E. cmolal (5.15) respectiv: ΔTC = i. K. cmolal (5.16)
Tabel 5.3. Constantele ebulioscopice şi crioscopice ale unor substanţe
Substanţă (solvent) |
E [oC] |
K [oC] |
Apă |
0,52 |
1,86 |
Etanol |
1,20 |
- |
Metanol |
0,83 |
- |
Benzen |
2,63 |
5,12 |
Cloroform |
3,85 |
- |
Tetraclorură de carbon |
5,02 |
- |
Fier |
- |
99 |