Indiferent de domeniul de utilizare, toate sistemele utilizate în tehnică trebuie să îndeplinească o serie de proprietăţi ca de exemplu: să fie stabile în timp, să nu fie toxice, să nu fie inflamabile, să nu corodeze metalele ba mai mult să realizeze – pe cât posibil – protecţie anticorozivă, să nu dizolve vopselele sau garniturile din cauciuc sau din masele plastice, să fie uşor de mânuit.
Lichide de răcire şi lichide de ungere. În procesele de prelucrare a pieselor metalice, prin aşchiere, se degajă o cantitate de căldură care acţionează defavorabil atât asupra piesei care se prelucrează cât şi asupra uneltelor cu care se face prelucrarea mecanică. Lichidele de răcire şi de ungere au rolul de a prelua o parte din căldura degajată în procesul de prelucrare, de a îndepărta impurităţile mecanice rezultate în procesul tehnologic dar şi de a micşora efortul aşchierii prin adsorbţia în microfisurile foarte fine formate în zona de aşchiere.
Sistemele utilizate în acest scop trebuie să aibă conductibilitate termică şi căldură specifică mare precum şi capacitate de ungere.
Ele se prepară prin dizolvarea în apă a Na2CO3, Na3PO4, K2Cr2O7, Na2SiO3, K2SiO3 care au şi rol de inhibitori de coroziune sau prin dizolvarea în apă a substanţelor tensioactive (săpunuri, trietanolamina, acid oleic) şi inhibitori de coroziune. O gamă largă de lichide de ungere şi de răcire se obţin prin dizolvarea unor polimeri hidrosolubili, în concentraţii foarte mici, în apă, alături de agenţi tensioactivi, antioxidanţi etc. Un astfel de lichid se poate obţine ca o soluţie apoasă de poliacrilamidă, trietanolamină şi NaNO2.
Emulsiile apoase de uleiuri minerale sau sintetice cărora li se adaugă inhibitori de coroziune se pot şi ele utiliza ca lichide de ungere şi de răcire.
Ca lichide hidraulice se folosesc emulsii apoase de uleiuri sau soluţiile apoase de alcooli sau de polialcooli.
Lichidele hidraulice pentru circuitele de frână şi ambreiaje sunt sisteme formate din ulei de ricin, alcool etilic (sau alcool metilic) şi alcool butilic.